Weidmann, Carol - biografie

versiune gata de tipărireSend by emailPDF version

 

Carol Weidmann s-a născut în Timişoara la 24 decembrie 1920, într-o familie de intelectuali. Tatăl său era inginer hotarnic. Între anii 1927-39, a urmat doisprezece ani de şcoală în cadrul Liceului Izraelit din Timişoara.

În toamna anului 1940, împreună cu alţi tineri evrei, a fost încadrat într-un detaşament de muncă forţată care şi-a desfăşurat activitatea în judeţul Vrancea. Aici a rămas până în anul 1944.

La întoarcerea în Timişoara s-a încadrat ca muncitor la Fabrica Dermatina, unde a rămas până în toamna anului 1950.

În aceeaşi perioadă, a început şi o muncă politică devenind preşedintele Uniunii Democratice a Evreilor din judeţul Timiş. A condus organizaţia judeţeană a aceastei formaţiuni politice până în 1948 când a fuzionat cu alte formaţiuni politice de stânga şi au format Partidul Muncitoresc Român.

La 13 ianuarie 1951 a fost numit directorul Şcolii de Recalificare din Timişoara. După fuziunea cu Institutul de Surdomuţi, a devenit directorul Centrului Şcolar Profesional Special Nr. 2 Timişoara (din 1956 Şcoala Profesională Specială Nr. 2). A condus această şcoală până la 14 septembrie 1978, adică 27 de ani şi 8 luni. La data sus menţionată, în baza noii legi a rotaţiei cadrelor de conducere, i s-a luat funcţia de director, fiind încadrat ca profesor în aceeaşi şcoală. În perioada sa de directorat a lucrat cu mai mulţi directori adjuncţi. Aceştia au fost: Gheorghe Atanasiu, Moldovan Dimitrie, Câmpeanu Ana, Moise Hiriş (fost inspector şcolar) şi Boris Prohorov. S-a pensionat la 1 septembrie 1982.

În perioada în care a fost angajat la Şcoala Profesională Specială Nr. 2 Timişoara a avut o serie de realizări:

- În 1957 a absolvit cursurile de fono-pedagogie şi a obţinut titlul de profesor.

- În 1960 a absolvit un ciclu de cursuri economice ţinute la institutul din Bucureşti.

- În 1963, Editura Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale i-a litografiat manualul „Organizarea producţiei”, destinat şcolilor profesionale pentru surdomuţi.

- În 1965, prin Ordin al Ministerului Învăţământului, i s-a decernat titlul de profesor fruntaş.

- În 1969, prin Decret al Consiliului de Stat, i s-a conferit Medalia Muncii şi prin Ordin al Ministerului Sănătăţii, i s-a acordat Insigna Medico Sanitară.

- În 1973, Asociaţia Surzilor din România i-a acordat Insigna jubiliară.

- În 1974, prin Decret al Consiliului de Stat, i s-a conferit Ordinul Muncii clasa a III-a.

În perioada în care a condus această instituţie de învăţământ s-au realizat două obiective care merită să fie menţionate. În primul rând, în şcoală s-a format un al doilea colectiv de cadre didactice care au întocmit şi editat manuale şcolare speciale (primul colectiv a fost cel din anii ’30) şi, în al doilea rând, la sediul şcolii, din str. Gheorghe Doja nr. 16, s-au realizat o serie de investiţii, care s-au finalizat cu clădiri noi, ce au adăpostit dormitoare şi ateliere. În acest fel, baza materială a şcolii s-a îmbunătăţit.

La începutul lunii martie 1989 a emigrat în Germania.

Între anii 1990-97 a activat în cadrul asociaţiei International Airborne Travel (I.A.T.). Ca urmare a activităţii desfăşurate, la 20 decembrie 1993 I.A.T. i-a conferit titlul de „Doctor Honoris Laudatiae”.

Între 1991-2001 a avut o activitate în domeniul social prin asociaţia Zusammenarbeit Mit Osteuropa E. V. (Z.M.O.). Pentru munca depusă în cadrul asociaţiei, la 11 noiembrie 2001 i s-a conferit Diploma de onoare.

A decedat la 11 septembrie 2007, în localitatea Zweibrucken din Germania.

 

Sursa: Moldovan, Gheorghe - „Istoria învăţământului bănăţean pentru surdomuţi“, Editura Eurostampa, Timişoara, 2010.

Scriitorii și Internetul

...

Micea Pora

"Legătura  mea  cu  internetul, admitând  că  sunt  şi  scriitor, este  în  primul  rând  una  de  necesitate. Nu  aş  putea  fără  acest  mecanism  extraordinar  să  întreţin  legături  rapide, constante, cu  prieteni, reviste, tot  felul  de  bârfitori,  unii  chiar  cu  haz, să  fiu  cât  de  cât  la  curent  cu  ce  se  mai  scrie,  se  mai  spune,  cu  prioritate  în  lumea  literară. 

Dan Florița-SeracinApariţia internetului, a celui mai important nou mijloc de comunicare, a revoluţionat literalmente într-un timp extrem de scurt lumea. Scriitorimea s-a dorit curând implicată în fenomen, sedusă de facilitatea inimaginabilă, până mai deunăzi, a răspândirii literaturii.
Ion Pachia-TatomirescuO mulţime de „unghiuri de fugă“ înrăzărit-semantică este de aşteptat a se releva dinspre binomul tradiţional („clasic“ / „postmodernist“) – modern („modernist“, „avangardist“ „transmodernist“ etc.), desigur, prin binevenita „anchetă“ despre relaţia Scriitor-Internet...
Cristian ContrașÎntr-o bună dimineață, când poetul orășelului nostru se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, își dădu seama că lumea din jurul lui s-a schimbat. Când a ajuns la ziarul de mic tiraj la care lucra, directorul l-a chemat în biroul lui și i-a spus că nu mai are nevoie de el. 
Liliana ArdeleanMă întrebaţi despre relaţia mea cu internetul. Poate cel mai adecvat răspuns este faptul că am fost pentru o vreme directorul editorial pentru România al editurii on-line Globus, din S.U.A.  De la bun început am considerat că internetul poate constitui o poartă de relansare a literaturii, în special către tineri.
Constantin-Tufan StanConstantin-Tufan Stan - Internetul, una dintre minunile tehnologiei informaţionale contemporane, a devenit un instrument de lucru indispensabil pentru orice cercetător care se respectă, invitând la fascinante incursiuni în spaţiul bibliotecilor virtuale. 
Constanța MarcuConstanța Marcu - Anul 2003 a fost anul în care am început să  descopăr (cu multă insistenţă şi răbdare, ce-i drept) binefacerile uimitoare ale lumii virtuale. Începusem să lucrez la Acoperământul (Jurnalul închipuit al Mariei de Mangop), Editura Augusta Artpress, 2004.
Eugen DorcescuEugen Dorcescu - Cu mulţi ani în urmă, prin 2000, cred, Duşan Baiski m-a anunţat că, într-un impuls de gentileţe colegială, postase pe Internet una din cărţile mele – Pildele în versuri (Editura Marineasa, 1998).
Ion Marin Almăjan

Etnografie

Vizitatori Banaterra

Display Pagerank