Preyer, N. Johann - Organizarea miliţiei civice la Timişoara

versiune gata de tipărireSend by emailPDF version

 

Dieta ordonă, în anul 1808, organizarea miliţiilor civice în oraşe. Palatinul, arhiducele Iosif, în calitate de căpitan general al regatului Ungariei, în ordinul circulară din 6 decembrie 1808, se exprimă astfel: „Stările regatului Ungariei şi ale celorlalte părţi anexate, în ultima dietă ţinută, s-au consfatuit asupra siguranţei în exterior dar şi asupra grijii pentru siguranţa internă, pe timp de război, când armata se află staţionată în afara regatului, şi întreţinerea acesteia o vor suporta în principal cetăţenii oraşelor libere, care pentru acest scop trebuie înarmaţi. Stările provinciilor au adoptat prevederi înţelepte, când cu acordul Majestăţii Sale au pus această grijă în mâinile fidele ale acelor al căror noroc, bunăstare şi proprietate depind de menţinerea siguranţei interne, dar ei nu şi-au pus degeaba încrederea în cetăţenii oraşelor libere, căci istoria patriei arată că a patra stare din regat a contribuit esenţial la înflorirea, dezvoltarea şi la menţinerea păcii în imperiu, jertfindu-şi viaţa şi avuţia". Cu aceste cuvinte onorante, înălţimea sa regală, arhiducele palatin, însărcinează şi magistratura timişoreană să organizeze miliţiile civile, în spiritul legii emise de dietă. Miliţia civilă a Timişoarei, într-adevăr, avea în curând ocazia să onoreze aşteptările şi nu numai în 1809, când, ca urmare a întâmplărilor războinice, trezoreria din Viena a fost adusă în siguranţă la Timişoara, dar şi mai târziu; nu cu mulţi ani în urmă, miliţia civilă a asigurat pe timp îndelungat atât paza principală a oraşului, cât şi paza porţilor cetăţii şi a celorlalte posturi. Miliţia civilă avea onoarea de a purta portepeul militar.
Până în anul 1812, preşedinţia magistraturii revenea magistratului; în anul amintit, în urma unei hotărâri venite de sus, aceasta cădea în sarcina primarului.
 

Sursa: 

Preyer, N. Johann
Monographie der Königlichen freistadt Temesvár
Monografia orașului liber crăiesc Timișoara
Traducere de Ana Mager și Eleonora Pascu
Editura „Amarcord“, Timișoara, 1995

Scriitorii și Internetul

...

Micea Pora

"Legătura  mea  cu  internetul, admitând  că  sunt  şi  scriitor, este  în  primul  rând  una  de  necesitate. Nu  aş  putea  fără  acest  mecanism  extraordinar  să  întreţin  legături  rapide, constante, cu  prieteni, reviste, tot  felul  de  bârfitori,  unii  chiar  cu  haz, să  fiu  cât  de  cât  la  curent  cu  ce  se  mai  scrie,  se  mai  spune,  cu  prioritate  în  lumea  literară. 

Dan Florița-SeracinApariţia internetului, a celui mai important nou mijloc de comunicare, a revoluţionat literalmente într-un timp extrem de scurt lumea. Scriitorimea s-a dorit curând implicată în fenomen, sedusă de facilitatea inimaginabilă, până mai deunăzi, a răspândirii literaturii.
Ion Pachia-TatomirescuO mulţime de „unghiuri de fugă“ înrăzărit-semantică este de aşteptat a se releva dinspre binomul tradiţional („clasic“ / „postmodernist“) – modern („modernist“, „avangardist“ „transmodernist“ etc.), desigur, prin binevenita „anchetă“ despre relaţia Scriitor-Internet...
Cristian ContrașÎntr-o bună dimineață, când poetul orășelului nostru se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, își dădu seama că lumea din jurul lui s-a schimbat. Când a ajuns la ziarul de mic tiraj la care lucra, directorul l-a chemat în biroul lui și i-a spus că nu mai are nevoie de el. 
Liliana ArdeleanMă întrebaţi despre relaţia mea cu internetul. Poate cel mai adecvat răspuns este faptul că am fost pentru o vreme directorul editorial pentru România al editurii on-line Globus, din S.U.A.  De la bun început am considerat că internetul poate constitui o poartă de relansare a literaturii, în special către tineri.
Constantin-Tufan StanConstantin-Tufan Stan - Internetul, una dintre minunile tehnologiei informaţionale contemporane, a devenit un instrument de lucru indispensabil pentru orice cercetător care se respectă, invitând la fascinante incursiuni în spaţiul bibliotecilor virtuale. 
Constanța MarcuConstanța Marcu - Anul 2003 a fost anul în care am început să  descopăr (cu multă insistenţă şi răbdare, ce-i drept) binefacerile uimitoare ale lumii virtuale. Începusem să lucrez la Acoperământul (Jurnalul închipuit al Mariei de Mangop), Editura Augusta Artpress, 2004.
Eugen DorcescuEugen Dorcescu - Cu mulţi ani în urmă, prin 2000, cred, Duşan Baiski m-a anunţat că, într-un impuls de gentileţe colegială, postase pe Internet una din cărţile mele – Pildele în versuri (Editura Marineasa, 1998).
Ion Marin Almăjan

Etnografie

Vizitatori Banaterra

Display Pagerank