Anul 2003 a fost anul în care am început să  descopăr (cu multă insistenţă şi răbdare, ce-i drept) binefacerile uimitoare ale lumii virtuale. Începusem să lucrez la Acoperământul (Jurnalul închipuit al Mariei de Mangop), Editura Augusta Artpress, 2004,  Pentru că, încă nu aveam calculatorul meu, acasă, colindam toate cluburile cu Internet, din cartier, (ţin minte, lucram lângă tineri specializaţi, mult mai rapizi în tehnica de lucru și care jucau neostenit ). De fapt, ideea cărţii mi-a venit în clipa în care, pe ecran, mi-a apărut broderia medievală: „Acoperământul de mormânt al  Mariei de Mangop”, păstrată în Muzeul Mănăstirii Putna.

Imaginea palmelor ei, în rugăciune, pe acest Acoperământ,  pe care singură şi l-a desăvârşit, posibilitatea de a mări acest detaliu, m-a determinat să înţeleg că trebuia să părăsesc  lumea  stilului clasic şi să mă racordez la nou, noul care, de fapt, mi-a împrospătat viaţa şi scrisul.

Au urmat nopţile cu încercări de a-mi redacta singură textul, deziluziile unei  tehnici pe care încă nu o stăpâneam. Apăsând pe o tastă greșităpierdeam totul. Şi totuşi, a doua zi, din nou...

Site-ul  meu www.constantamarcu.ro este o bucurie personală. Sper ca romanul Tata Domnu', (editat la Editura Palimpsest, Bucureşti, 2010), postat în Biblioteca Banat,  să ajungă în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, acolo unde românii, dornici de tradiție, îşi mai potolesc gândul depărtării cu „trilul” taragotului, în zi de Rugă, în avlia Bisericii, la Mehadica, sat bănăţean, de lângă Herculane.

Pe măsură ce am devenit dependentă de marile binefaceri ale Internetului, am realizat cât de important este un program riguros de lucru. Sunt extrem de multe tentaţii la care renunţ.

Lucrez la un nou proiect legat de baronul Sina de Hodoş şi Kizdia. Pe lângă bibliografia consultată: Neagu Djuvara, Pericle Papahagi, Nicolas Trifon şi mulţi alţii, aş dori să comunic cu descendenţi ai familiei Baronului Sina şi cu colegi interesaţi în traseul acestui mare filantrop aromân. Sper să am noroc.