Ilieşiu, dr. Nicolae - Predarea garnizoanei turceşti

versiune gata de tipărireSend by emailPDF version

 

Garnizoana turcească constatatoare din 18000 soldaţi ne mai putând spera nici un ajutor, în 12 oct. 1716, predă cetatea. Eugen de Savoia, stabileşte împreună cu Aga Ahmed comandantul cetăţii şi cu Efendi Melec Ibrahim, condiţiunile capitulării. Aceste condiţiuni sunt:
I. Să ni se permită libera plecare nouă, tuturor femeilor şi copiilor împreună cu tot ce se găseşte în casele noastre ca efecte, precum şi toate carele şi caii şi alte animale necesare pentru transportul celorlalte bunuri. Să nu fie permis să se aducă vreo împovărare, pagubă, sau jignire nici naţiunii noastre, nici altor persoane.
Este admis în afară de dezertori.
II. Şi ca să nu se oprească plecarea atât a locuitorilor cât şi a miliţiei călări şi pe jos cu puşti, sabie, cu steaguri şi muzică, începând din ziua plecării, marşul de la Timişoara la Belgrad să fie făcut în 8 staţiuni şi pe drumul cel mai drept. Prima staţiune e după Timiş dincolo de pod, a doua peste podul al doilea de lângă Schebel, care este un sat lângă mlaştini, a treia staţiune la Tente peste podul Bieschowa, a patra la aşa-numita mlaştină Margida, a cincia la Allibonari lângă o fostă Palanca; a şasea la Banzova, a şaptea la Borscha unde este trecerea. Şi se roagă, că pentru conducerea până acolo a trupei să se dea un convoi sigur şi suficient şi apoi se va da de către paşa din Belgrad un revers, că cei asediaţi au fost conduşi în siguranţă la Bortscha.
Se admite, dar trebuie să fie lăsaţi ostateci până când se întoarce convoiul.
III. Pentru transportul femeilor, copiilor împreună cu efectele şi bunurile ca sa nu rămână nimeni în urmă sau să se ducă pe jos să se dea 7000 care înhămate şi în cazul că o căruţă s-ar strica, sau animalele ar muri să fie aduse altele în locul lor şi să nu fie permis ca cineva să fie jefuit. La fel, dacă cineva din banii săi proprii ar putea să cumpere un car, aceasta să nu-i fie oprit.
Se ştie că nu se poate avea o cantitate aşa mare de căruţe, dar se vor da 1000 de care şi se permite în acelaşi timp, din oamenii lor să rămână în urmă şi prin aceştia să se aducă încetul cu încetul efectele. La fel, n-o sa fie opriţi să cumpere câteva care, dacă le pot găsi şi nu trebuie să aibă nici o grijă pentru siguranţa cerută, dar să fie dată şi din partea lor asigurarea că nu se vor întâmpla ostilităţi şi acte de duşmănie.
IV. În timpul marşului să fie admis ca ţăranii să poată aduce hrana de care este nevoie pentru întreţinerea asediaţilor şi să se dea o mână de ajutor ca această hrană să poată fi cumpărată pe preţ ieftin plătit prin bani gata, ca să nu sufere lipsuri până la Bortscha şi să facă pregătiri pentru aceasta.
Se admite.
V. Oamenii convoiului în timpul marşului de la Timişoara la Belgrad, să nu se amestece cu ceata asediaţilor ci să-i apere conform ordinului ca să nu li se întâmple vreo pagubă din partea celorlalte naţiuni.
Se admite.
VI. După încheierea capitulaţiei şi subscrierea condiţiilor, să fie predate atât muniţiile, artileria, proviantul şi celelalte efecte de războiul acelora, care vor fi designaţi: aceea ce aparţine familiilor particularilor poate fi dacă vreau transportate, după putinţă, fără piedică şi pot să dispună de acestea după plac. Pentru predarea întăriturilor exterioare şi a porţii, cel care este trimis să aibă împuternicire de a trata cum şi când să se execute predarea.
Fiindcă în toate fortificaţiile muniţia aparţine stăpânului fortificaţiei şi afară de aceasta nu se ştie ce fel de muniţie aparţine particularilor, nu poate fi admis să transporte vreo muniţie din aceste, afară de cazul când un om vrea să ducă cu sine câteva gloanţe; ceea ce priveşte proviantul propriu al particularilor, acesta poate să-l ia cu ei. Pentru predarea porţii şi întăriturilor exterioare a primit domnul Gen. Feld-Zeugmeister Printz Alexander von Wiirtenberg delegaţia şi împuternicirea să trateze cele privitoare la această chestie, ale cărui decisiuni vor fi aprobate din toate punctele de vedere şi ratificare.
VII. Acei sclavi şi alţi creştini care de bună voie au primit de mult credinţa mahomedană şi care vreau să plece, să nu fie opriţi, nu se înţelege aici cei care au dezertat în timpul asediului şi sunt găsiţi.
Dezertorii să fie redaţi, iar ceilalţi ca Sârbii, Evreii şi celelalte naţiuni amintite, care vreau să rămână, pot să rămână, iar dacă vreau să plece, să li se acorde libera plecare cu tot ce au.
VIII. Curuţilor care se găsesc aici să le fie permis să meargă şi ei la Belgrad.
Canaliile pot să meargă unde vreau.  
IX. Să fie permis ca toate efectele să poată fi vândute liber.
Se admite.
X. În nici un caz sub pretextul unei cauze din timpurile trecute, plecarea să nu fie oprită şi capitulaţiile violate
Poate rămâne şi se admite.
În fine, după încheierea capitulaţiei şi iscălirea ei, să fie permise 10 zile până la plecare, sau imediat ce au fost aduse şi încărcate carele necesare.
Făcută la Timişoara 13 octombrie 1716.
Să plece îndată cele 1000 care sunt la un loc şi aceasta să se întâmple cât de curând şi cel mai târziu poimâine; Poarta şi întăriturile exterioare să fie predate şi instalate încă astăzi.
N.B. Toţi prizonierii, fără deosebire trebuie să fie daţi înapoi. Signatum Feld Lăger înaintea Timişoarei la 13 octombrie 1716.
L.S. Eugenio von Savoy
L.S. Mehemed Aga Azebani Edwel
L.S. Chadzi Mehemed.
(Din „Ausfiihrliche Beschreibung des Ungarischen Feld-Zugs,. Anno 1716". Niirnberg, Verlegts Johann Albrecht).
Ieşirea trupelor turceşti din Timişoara, s-a făcut în 17 oct. 1716, pe poarta Belgradului.
 
Dr. Nicolae Ilieşiu - „Timişoara, monografie istorică“, Editura Planetarium, Timişoara, 2006

Scriitorii și Internetul

...

Micea Pora

"Legătura  mea  cu  internetul, admitând  că  sunt  şi  scriitor, este  în  primul  rând  una  de  necesitate. Nu  aş  putea  fără  acest  mecanism  extraordinar  să  întreţin  legături  rapide, constante, cu  prieteni, reviste, tot  felul  de  bârfitori,  unii  chiar  cu  haz, să  fiu  cât  de  cât  la  curent  cu  ce  se  mai  scrie,  se  mai  spune,  cu  prioritate  în  lumea  literară. 

Dan Florița-SeracinApariţia internetului, a celui mai important nou mijloc de comunicare, a revoluţionat literalmente într-un timp extrem de scurt lumea. Scriitorimea s-a dorit curând implicată în fenomen, sedusă de facilitatea inimaginabilă, până mai deunăzi, a răspândirii literaturii.
Ion Pachia-TatomirescuO mulţime de „unghiuri de fugă“ înrăzărit-semantică este de aşteptat a se releva dinspre binomul tradiţional („clasic“ / „postmodernist“) – modern („modernist“, „avangardist“ „transmodernist“ etc.), desigur, prin binevenita „anchetă“ despre relaţia Scriitor-Internet...
Cristian ContrașÎntr-o bună dimineață, când poetul orășelului nostru se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, își dădu seama că lumea din jurul lui s-a schimbat. Când a ajuns la ziarul de mic tiraj la care lucra, directorul l-a chemat în biroul lui și i-a spus că nu mai are nevoie de el. 
Liliana ArdeleanMă întrebaţi despre relaţia mea cu internetul. Poate cel mai adecvat răspuns este faptul că am fost pentru o vreme directorul editorial pentru România al editurii on-line Globus, din S.U.A.  De la bun început am considerat că internetul poate constitui o poartă de relansare a literaturii, în special către tineri.
Constantin-Tufan StanConstantin-Tufan Stan - Internetul, una dintre minunile tehnologiei informaţionale contemporane, a devenit un instrument de lucru indispensabil pentru orice cercetător care se respectă, invitând la fascinante incursiuni în spaţiul bibliotecilor virtuale. 
Constanța MarcuConstanța Marcu - Anul 2003 a fost anul în care am început să  descopăr (cu multă insistenţă şi răbdare, ce-i drept) binefacerile uimitoare ale lumii virtuale. Începusem să lucrez la Acoperământul (Jurnalul închipuit al Mariei de Mangop), Editura Augusta Artpress, 2004.
Eugen DorcescuEugen Dorcescu - Cu mulţi ani în urmă, prin 2000, cred, Duşan Baiski m-a anunţat că, într-un impuls de gentileţe colegială, postase pe Internet una din cărţile mele – Pildele în versuri (Editura Marineasa, 1998).
Ion Marin Almăjan

Etnografie

Vizitatori Banaterra

Display Pagerank