Hațegan, Ioan - biografie

versiune gata de tipărireSend by emailPDF version

 

Subsemnatul Ioan Haţegan, născut pe 17 XII 1949 în localitatea Cenad, jud.Timiş, am urmt cursurile şcolii generale Cenad în clasa I-a, apoi pe cele ale şcolii generale Sânnicolau Mare (clasele II-VII) între anii şcolari 1956-1963. Între anii 1963-1967 am urmat şi absolvit cursurile Liceului de cultură generală “Mihai Eninescu” din Sânnicolau Mare, cu examen promovat de bacalaureat în iunie 1967.

Am intrat ca student la Facultatea de Istorie Filosifie a Universităţii “Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca ( curs fără frecvenţă) în acelaşi an 1967 şi am absolvut cursurile în anul 1973, cu teza de licenţă “Pavel Chinezu”, la specialitatea Istoria României.

Între anii 1967 – 1973 am funcţionat ca profesor la şcoli  generale (Sânnicolau Mare, Ianova, Seceani, Berini –din judeţul Timiş şi Vişinel/Sărmaş – judeţul Mureş) şi liceele din Gătaia şi Recaş - judeţul Timiş. În afara orelor de clasă am desfăşurat activităţi de cercetare (perigheze) ale aşezărilor, de adunare a urmelor trecutului (arheologic, istoric, etnografic etc.) în mici expoziţii şi muzee şcolare. Acţiunile s-au desfăşurat în toate şcolile sub numele generic “ Mici căutători de comori” şi s-au bucurat de un real scuces. Cercetarea fortificaţiei medievale de la Seceani a suscitat şi interesul Muzeului Banatului din Timişoara.

În angust 1973 am intrat la Muzeul Banatului din Timişoara, iniţial ca ghid al secţiei de istorie. Am făcut ghidajul tuturor grupurilor de vizitatori ai muzeului timp de peste un an de zile. Am fost transferat pe postul de bibliotecar, loc unde am făcut inventarul cărţilor şi periodicelor şi am realizat un sistem coerent de schimb intern şi internaţionale de publicaţii.

Din 1974 am devenit conservator general al Oficiului pentru Patrimoniu Cultural Naţional al judeţului Timiş, în conformitate cu prevederile legii patrimoniului ( nr.5/1974 ). Am urmat cursuri de specializare la Bucureşti şi am lucrat efectiv la castelul Peleş din Sinaia, în calitate de conservator. Am susţinut şi promovat  două atestate în conservare cu temele: Conservarea fondurilor de bibliotecă ale Muzeului Banatului şi Determinări microclimatice la Muzeul Banatului.. Ultima lucrare a fost publicată,parţial, în revista Muzee şi Monumente, seria Muzee, Bucureşti, 1977 şi in extenso în Tibiscus V, Timişoara, 1978, fiind printre primele de gen din România. In acelaşi timp am elaborat un studiu ( ce nu putea fi publicat ) referitor la Tehnici şi metode de securizare a fondurilor muzeale. Am întreţinut o intensă corespondenţă internaţională cu cele mai importante instituţii şi universităţi europene şi americane cu profil de conservare a bunurilor de patrimoniu, aducând Muzeului Banatului un impresionant număr de cărţi şi reviste de specialitate.

În anul 1978 am devenit muzeograf – medievist în cadrul secţiei de istorie a aceluiaşi muzeu. În această calitate am organizat şi realizat, în 1978, o primă expoziţie “Din istoria Timişoarei” care a avut succes de public. În anul 1978 am refăcut tematica expoziţiei de ev mediu a muzeului şi am realizat practic această expoziţie, primind mulţumiri scrise din partea organelor culturale naţionale pentru valoarea sa. In calitate de muzeograf am alcătuit fişe de patrimoniu ( întâi fişele roşii, apoi cele verzi –computerizate ) pentru obiectele din colecţiile secţiei de istorie. Am realizat expozitia “ Arme din colecţiile Muzeului Banatului” vernisată de două ori la câţiva ani distanţă. În anii  1980-1982 am realizat tematica noii expoziţii de bază de ev mediu a secţiei de istorie, care a fost montată în anul 1985. Am realizat mai multe puncte muzeale în localităţi ale judeţului Timiş, singur sau în colaborare cu colegii mei din muzeu.

Paralel cu activitatea de muzeograf am început-o pe cea de cercetare ştiinţifică a evului mediu românesc, cu privire specială asupra  zonei dunărene şi a Banatului. Prima temă a constituit-o lupta antiotomană a Tărilor Române şi dunărene împotriva expansiunii otomane. Studiile acelei perioade stau mărturie asupra cercetărilor efectuate. Din aceiaşi perioadă datează şi două monografii de personaje istorice, scrise şi rescrise de mai multe ori, amânate de  la publicare de Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti  pe motive de mărime ( Pavel Chinezu ) şi de Editura Facla Timişoara, fiind prea multe pagini consacrate altor spaţii istorice ( Filippo Scolari). Prima lucrare a apărut în editura Helicon Timişoara In anul 1994 şi a fost distinsă de Academia Română cu premiul pentru istorie medievală “Dimitrie Onciul “, Monografia consacrată lui Filippo Scolari ( companionul lui Mircea cel Bătrân şi Dan al II-lea în luptele antiotomane, cel ce a adus renaşterea şi umanismul din Italia la Timişoara şi oradea, mentorul lui Ioan de Hunedoara şi –poate- primul informator al umamiştilor italieni asupra latinităţii limbii şi poporului român ) a apărut în 1997 la editura Mirton din Timişoara.

În anul 1982 am organizat la Timişoara o sesiune ştiinţifică naţională consacrată aniversării a 500 de ani de la luptele antiotomane victorioase conduse de către Pavel Chinezu. Sesiunea a avut un binemeritat ecou în presă şi la istoricii medievişti, întrucât au participat, printre alţii, şi istoricii Ioan Aurel Pop, Adrian Rusu, Ioan Drăgan de la Cluj-Napoca.

În paralel, am susţinut mai multe cicluri şi cursuri anuale de istorie a României la Casa de Cultură  a Tineretului din Timişoara, la diverse şcoli şi licee, dar şi la întâlniri cu profesorii de istorie.

În august 1984, după o serie de conflicte cu directorul Muzeului Banatului – colonel de securitate Făt Mihaiu, am devenit şomer timp de cinci luni. În urma proceselor civile am fost reintegrat în muzeu dar am fost, imediat, redus ca activitate şi m-am transferat la Teatrul de Păpuşi din Timişoara ca impresar ( a fost singururul loc de muncă pentru mine din judeţul Timiş ). Timp de un an o lună şi trei săptămâni am cutreierat ţara cu spectacole de teatru şi am cunoscut astfel realităţile ţării. O exeprienţă de viaţă utilă. Nu am încetat însă cercetarea ştiinţifică, acumulând noi informatii.

În aprilie 1986 m-am transferat, ca şef de secţie, la Biblioteca Judeţeană Timiş, secţia documentar-periodice (în fapt, depozitarea memoriei istorice şi culturale a zonei). Aici am putut continua liniştit activitatea biblioteconomică, dar, în special, pe cea de cercetare a izvoarelor şi lucrărilor de specialitate. A fost o perioadă extem de utilă. Am urmat cursuri de biblioteconomie şi am obţinut un atestat de specialitate. În ianuarie 1990 am devenit șef relaţii publice la aceeaşi instituţie, cu atribuţii de director adjunct. Am contribuit la refacerea climatului intern, dar şi la adaptarea bibliotecii la noile realităţi ale ţării. Am fost ales vicepreşedinte al Asociaţiei Bibliotecarilor din Bibliotecile publice din România, în prima legislatură a acestei asociaţii profesionale, participând la mai multe întâlniri atât la Bucureşti, cât şi în ţară.

În paralel, din februarie 1990 am devenit redactor şef la cel de-al doilea săptămânal particular din Timişoara ( Contact) şi – la puţin timp – preşedinte al primului cartel de presă din România, Unipress Timişoara. Am urmărit astfel începuturile tranziţiei din zonă şi am încercat să contribui – fără coloratură politică – la dezvoltarea accestui proces. Am participar la constituirea Asociaţiei Ziariuştilor din România. La sfârşitul anului 1990, şi apoi în 1991, am devenit redactor-şef la Banat Business – revista Camerei de Comerţ şi Industrie din Timişoara. Am colaborat cu diverse materiale la publicaţii locale şi centrale, dar şi din Statele Unite ale Americii, Franţa  şi Germania.

În aprilie 1990 am participat – ca invitat – la un congres intenaţiooal de castelologie (Castrum Bene) la Gyöngyös în Ungaria unde am susţinut o comunmicare tipărită mai apoi(a se vedea anezele ) iar în spetembrie 1990 am onorat invitaţia Academiei maghiare de ştiinţe la  comemorarea a 500 de ani a morţii lui Matia Corvin, alături de reputaţi istorici români de la Bucureşti şi Cluj-Napoca. Delegaţia română a fost apreciată pentru calitatea comunicărilor. A fost una  dintre primele– şi printre cele mai serioase- întălniri istorice româno-maghiare.

În septembrire 1990 m-am transferat la Muzeul Banatului din Timişoara. Am fost membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Muzeografilor din Banat. Pe 18 februarie 1991 am intrat – prin concurs – ca cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane ale filialei timişorene al Academiei Române, unde lucrez şi in prezent, parcurgând toate treptele profesionale până la cel de cercetător ştiinţific I.

Între 1 octombrie 1991 şi 15 mai 1993 am ocupat – prin cumul – funcţia de consilier teritorial şef al Inspectoratului pentru Cultură Timiş, unul dintre cele mai grele din ţară prin prisma numărului şi calităţii instituţiilor avute în subordine. Am încercat să aduc echilibrul în tumultoasa viaţă culturală timişoreană de după revoluţie şi sper că am  şi reuşit. Am participat la elaborarea listei cu bunurile de patrimoniu cultural naţional al judeţului Timiş ( valabilă şi azi ), am acordat o atenţie sporită revitalizării atât a instituţiilor culturale profesioniste çât şi a celor din spaţiul rural.

Am iniţiat, realizat şi organizat un  congres la Timişoara – primul şi singurul organizat până acum în România – al C.I.O.F.F. ( Comitelul internaţional de organizare a festivalurilor folclorice ) în 1992 dar şi două concgrese ştiinţifice internaţionale “ Banatul – spaţiu istoric de interferenţe şi convergenţe culturale” în lunile mai 1992 şi 1993. Am participat la prima întlnire a capitalelor culturale çu oraşele culturale europene la Graz în mai 1993. Am demarat lucrările de restaurare a castelului regal de la Banloc şi a unei clădiri din sec. XVIII drept sediu pentru Inspectoratul pentru Cultură ( inaugurarea va avea loc în noiembrie 2006 ).

În aceiaşi perioadă am câştigat un grant de cercetare cu tema Banatul spaţiu istoric de interferenţe şi convergenţe şi am scris marea majoritate a paginilor, coordonând pe ceilalţi coautori ai unei lucrări finalizate şi predate Ministerului Invăţământului, dar nepublicate nici azi.

În perioada anilor universitari 1991/1992 şi 1992/1993 am predat, ca profesor asociat la Universitatea de Vest din Timişoara, mai multe cursuri şi seminarii la Facultatea de Litere şi istorie ( a se vedea anexele ). Din anul 1990 am fost unul dintre iniţiatorii demersurilor pentru reînfiinţarea facultăţii de istorie la Timişoara.

Pentru că refuzasem funcţia de ministru adjunct  al culturii în guvernul Văcăroiu în 1992 și înregimentarea politică, am fost destituit în mai 1993 şi m-am întors cu normă întreagă la institut.

Tematica de cercetare a devenit tot mai diversă şi complexă : Banatul spaţiu istoric de interferenţe şi convergenţe, Lupta antiuotomană la Dunărea de Jos. Sec. XIV-XVI, Interferenţe şi convergenţe în Banatul medieval ( autohtoni şi alogeni, structuri economice, sociale, administratieve,etc.)Dicţionarul istoric al localităţilor din banat sec. XI-XX ( grant de cercetare academică ), Teritorii româneşti sub dominaţie străină – Vilayetul de Timişoara 1552 – 1716 , Teritorii româneşti sub administraţie străină – Banatul sub ocupaţia habsburgică 1716 – 1778 – bibliografie ( tema actuală de studiu ). In aceşti ani am participar cu regularitate cu comunicări la Zilele academice timişne, la sesiunile anuale de comunicări ale universităţilor, muzeelor, arhivelor din Timişoara şi din ţară, la sesiuni ştiinţifice ocazionate de diverse evenimente. Am organizat şi condus mese rotunde pe teme de istorie, secţiuni de istorie medievală sau de istorie a culturii la zeci de sesiuni, simpozioane, etc.

In 24-25 noiembrie 1994, cu ocazia comemorării a 500 de ani de la dispariţia lui Pavel Chinezu, am iniţiat, organizat şi condus o complexă manifestare ştiinţifică la Timişoara : sesiune ştiinţificè internaţională, expoziţie Pavel Chinezu şi epoca sa la Muzeul Banatului, medalie comemorativă, lansarea a două lucrări despre personal ( Pavel Chinezu, Ed. Helicon, Timişoara 1994 şi un volum de povestiri  istorice : Din vremea lui Dracula. Feciorul morarului din Satchenez, Ed. Almanahul Banatului, Timişoara, 1994.

Am depus diligenţele pentru ca Institutul de Istorie Naţională Nicolae Iorga să acorde un număr special Banatului al Revistei Istorice, fapt petrecut în anul 1996.

În paralel, începând cu anul 1992, am militat pentru realizarea de traduceri şi ediţii bilingve ale unor lucrări valoroase de istorie. In anul 1995 a apărut ediţia bilingvă (română şi germană ) a celei mai vechi monografii a Timişoarei scrisă şi tipărită in germană în anul 1853 de primarul J.N. Preyer, scriind notele ştiinţifice şi postfaţa acesteia. Au urmat apoi intervenţii ştiinţifice de tipul referentului ştiinţific la mai multe lucrări de istorie locală şi zonală, publicate de mai multe edituri şi traduse în mai multe limbi.

In anul 1994 am Infiinţat Societatea Culturală Banatul (  ca preşedinte fondator) o organizaţie neguvernamentală, apolitică, alături de personalităţi ale viaţii culturale, economice, sociale din zona bănăţeană, societate care funcţionează şi acum. Prin societate am înregistrat la OSIM Bucureşti patru mărci culturale şi am iniţiat,organizat şi condus sute de manifestări culturale ( multe istorice ) în acest spaţiu, dar nu numai. Am devenit consilier editorial atestat de Ministerul Culturii  iar în această calitate ( şi cea de director al editurii Banatul ) am contribuit la publicarea mai multor lucrări, unele de referinţă; este cazul monografiilor Camerei de Coerţ şi Industrie Timişoara  şi a Fabriciide ţigarete Timişoara care sunt apreciae de economişti ca fiind cele mai valoroase din domeniu.

În anul 1999 am obţinut o bursă de cercetare academică la Budapesta. Am lucrat la Institutul de istorie al Academiei Maghiare de Ştiinţe, la Biblioteca Naţională Szèchenyi, la Arhivele Naţionale Maghiare, pentru completarea informaţiilor referitoare la tema mea de cercetare. Am stabilit, şi restabilit, contacte cu mulţi istorici şi arhivişti maghiari. O a doua bursă academică am obţinut-o în anul 2004, tot la Budapesta. Am aflat  informaţii extrem de utile pentru tema de cercetare :Vilayetul de Timişoara şi am stabilit relaţii profesionale cu cercetătorii maghiari ai perioadei de stăpânire otomană.

Din anul 2005 am iniţiat, şi coordonez, sub patronajul Institutului şi a filialei timişorene a Academiei, un proiect intitulat  Cronologia Banatului. Gândit ca un proiect multianual care adună – pe colective – cercetători, muzeografi, bibliotecari, universitari care lucrează la cele  patru părţi ( perioada veche, medie, modernă şi contemporană ) în zece volume. In anul 2005 am tipărit în Editura timişoreană Banatul volumul consacrat Vilayetului de Timişoara 1552-1716. In anul 2006 apar volumul consacrat cronologiei antichităţii şi cel următor, al perioadei 934-1552. In pregătire se află volumele consacrate epocii moderne şi contemporane care vor apărea, eşalonat, până în anul 2009.

În mai mulţi ani am reuşit să mă deplasez, cu titlu privat,  în Ungaria, Serbia, Austria, Germania, Italia, Suedia, Canada. Am avut întâlniri, discuţii şi perioade de cercetare în Insittute, muzee, biblioteci publice şi universitare pe temele de cercetare sau pe alte teme ca diaspora românească, tradiţii româneşti, relaţii între etniile din Banat, etc.

În anul 2006 am iniţiat şi desfăşor, sub ediga filialei Timişoara a Academiei Române, un alt proiect: Mişcarea monografică. Acesta este gândit în mai mulţi paşi ( editarea unui ghid pentru elaborarea unei monografii - apărut, o bibliografie a monografiilor bănăţene apărute până acum – în pregătire, cursuri pentru  echipele care scriu monografii – realizate deja în Timis şi Caraş-Severin, un concurs regional cu jurizare şi premiere pentru cele mai bune manuscrise de monografii. Am obţinut acordul Consiliilor judeţene şi a altor instituţii de cultură pentru derularea acestor paşi. Dorinţa de a sprijini revigorarea mişcării monografice zonale existente, dar  este neorganizată şi rezultatele calitative lasă de dorit, află un ecou neaşteptat de favoabil şi există premizele unei acţiuni de mare amploare şi rigoare ştiinţifică. Intlnirile cu cadre didactice, directori, bibliotecari, avute până acum certifică interesul şi deschiderea celor doritori de a păşi alături de Institutul de Cercetări Socio-Umane “Titu Maiorescu” din Timişoara la realizarea etapelor şi finalizarea acţiunii.

Am iniţiat constituirea Comisiei de Stiinţe Istorice pe lângă filiala timişoreană, din dorinţa de a ordona ştiinţific cercetarea  istorică din zona de competentă, puternic fragmentată judeţean şi local după 1989. Formată din cercetători, universitari, muzeografi, recunoscuţi pe plan naţional, această comisie – aflată acum în formare – îşi propune să devină un liant între actorii  cercetării şi predării istorice, un factor care să dezbată, să propună şi să impună calitatea în cercetare şi în publicarea rezultatelor acesteia. 

 

Timişoara octombrie 2006

Scriitorii și Internetul

...

Micea Pora

"Legătura  mea  cu  internetul, admitând  că  sunt  şi  scriitor, este  în  primul  rând  una  de  necesitate. Nu  aş  putea  fără  acest  mecanism  extraordinar  să  întreţin  legături  rapide, constante, cu  prieteni, reviste, tot  felul  de  bârfitori,  unii  chiar  cu  haz, să  fiu  cât  de  cât  la  curent  cu  ce  se  mai  scrie,  se  mai  spune,  cu  prioritate  în  lumea  literară. 

Dan Florița-SeracinApariţia internetului, a celui mai important nou mijloc de comunicare, a revoluţionat literalmente într-un timp extrem de scurt lumea. Scriitorimea s-a dorit curând implicată în fenomen, sedusă de facilitatea inimaginabilă, până mai deunăzi, a răspândirii literaturii.
Ion Pachia-TatomirescuO mulţime de „unghiuri de fugă“ înrăzărit-semantică este de aşteptat a se releva dinspre binomul tradiţional („clasic“ / „postmodernist“) – modern („modernist“, „avangardist“ „transmodernist“ etc.), desigur, prin binevenita „anchetă“ despre relaţia Scriitor-Internet...
Cristian ContrașÎntr-o bună dimineață, când poetul orășelului nostru se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, își dădu seama că lumea din jurul lui s-a schimbat. Când a ajuns la ziarul de mic tiraj la care lucra, directorul l-a chemat în biroul lui și i-a spus că nu mai are nevoie de el. 
Liliana ArdeleanMă întrebaţi despre relaţia mea cu internetul. Poate cel mai adecvat răspuns este faptul că am fost pentru o vreme directorul editorial pentru România al editurii on-line Globus, din S.U.A.  De la bun început am considerat că internetul poate constitui o poartă de relansare a literaturii, în special către tineri.
Constantin-Tufan StanConstantin-Tufan Stan - Internetul, una dintre minunile tehnologiei informaţionale contemporane, a devenit un instrument de lucru indispensabil pentru orice cercetător care se respectă, invitând la fascinante incursiuni în spaţiul bibliotecilor virtuale. 
Constanța MarcuConstanța Marcu - Anul 2003 a fost anul în care am început să  descopăr (cu multă insistenţă şi răbdare, ce-i drept) binefacerile uimitoare ale lumii virtuale. Începusem să lucrez la Acoperământul (Jurnalul închipuit al Mariei de Mangop), Editura Augusta Artpress, 2004.
Eugen DorcescuEugen Dorcescu - Cu mulţi ani în urmă, prin 2000, cred, Duşan Baiski m-a anunţat că, într-un impuls de gentileţe colegială, postase pe Internet una din cărţile mele – Pildele în versuri (Editura Marineasa, 1998).
Ion Marin Almăjan

Etnografie

Vizitatori Banaterra

Display Pagerank