Gheorghiu, Dana - Apropierea mea de Internet...
Apropierea mea de Internet s-a realizat treptat. C-un soi de suspiciune la început, de nu chiar lipsă de interes. Aveam alte priorităţi: să-mi culeg singură cărţile. Ceea ce am şi făcut şi-o fac, în continuare.
Curând, însă, a apărut E-Mail-lul, atât de util. Şi, odată cu el, intrând pe Internet, mi s-a oferit posibilitatea de-a „răsfoi“ anumite reviste literare, de negăsit în chioşcuri sau librării. Apoi, pe măsură ce, lucrând, înaintam în substanţa unei cărţi, s-a ivit nevoia de limpezire. Şi de documentare. Răspunsuri? Tot pe Internet. Într-un final, după ce cuvintele se legau între ele alcătuind un roman sau un volum de povestiri, cărţile îşi aflau câte un loc în Biblioteci online. Mai cu seamă în spaţiul Banaterrei, atât de generos şi de ofertant pentru toţi scriitorii din zonă.
Mai lipsea, de bună seamă, ceva, am realizat de la un timp: posibilitatea de „con-fruntare“, de comunicare cu alţi autori. Aşadar, am descoperit bloguri şi linkuri concepute şi susţinute de mulţi dintre ei. Reţele de socializare, cercuri profesionale. Le urmăream, doar. Şi, totuşi...
De la un timp am intrat şi eu în acel carusel ameţitor numit „Facebook“. Şi încerc să mă ţin tare, să nu mă atragă prea mult! Prin urmare, nu-mi doresc sute (ori mii!) de „prieteni” virtuali. Am o listă foarte restrânsă. Peste 90% dintre ei sunt scriitori şi aproape-n majoritate cunoscuţi. Astfel, pot avea o comunicare reală. Necesară, uneori, şi inclusă, cu discreţie, la „Mesaje“. Dar şi amuzantă, nu o dată. Şi-mi zic: de ce nu? Deci, sunt la curent: cu zilele de naştere ale colegilor. Cu vorbele năstruşnice şi năzbâtiile copiilor. Cunosc locuri, plaiuri şi ţărmuri străbătute de alţii. Le ştiu, multora, noile apariţii editoriale. Premiile primite, când e cazul. La fel, şi proiectele de lungă durată şi chiar şi micile nostalgii, în imagini alb/negru, care îţi sugerează că, dumnealui, timpul...
În concluzie, trebuie să iau măsuri! mă alarmez.
Răspund şi eu, când şi când. „Postez“ fotografii însoţite de comentarii. Dar cu măsură. Mă feresc de tentaţii şi de capcane. Nu uit nicio clipă: Internetul poate crea dependenţă! (Nu spun ceva nou.) E ispititor, antrenant. Şi, mai ales, cronofag.
Şi atunci, cu scrisul cum rămâne?!
Dana Gheorghiu
Căutare
Scriitorii și Internetul
...
Etnografie
Vizitatori Banaterra