Roman

Gheorghiu, Dana - Toamna, când se bat nucii

Gheorghiu, Dana - Toamna, când se bat nuciiCând afli, când, fără menajamente, ţi se trânteşte, verde, în faţă, diag-nosticul, precizându-¬se natura tumorii, pe moment, ţi se taie respiraţia. Sângele îţi fuge din obraji şi coboară vertiginos în picioare. Dintr-o dată, le simţi grele şi nesigure, încât trebuie să te aşezi, degrabă. Tragi adânc aerul în piept ; inima, îţi dai seama, s-a strâns şi pompează anevoie, făcând sângele să-ţi zvâcnească în tâmple. Şi-n timp ce cauţi să te redresezi, deodată, fără vreun avertisment anume, percepi zguduitura seismului. De o magnitudine mai mare sau mai mică, în funcţie de scala fiinţei tale. De cât de puternică ori de fragilă eşti.

Ardeleanu, Aurel Gheorghe - Nebun după Paris

 

Ardeleanu, Aurel Gheorghe - Nebun după ParisO duminică după-amiază de iulie. Ultimele case ale oraşului au rămas în urmă şi, după o zi toridă, soarele scapătă spre asfinţit, indicându-ne, fără putinţă de tăgadă, direcţia pe care trebuie s-o urmăm. Suntem pe un drumeag prăfuit de ţară, străjuit de plopi şi de terenuri virane, peisajul semănând cu un altul pe care o să-l găsesc notat peste mult timp într-un caiet: „Până-n zări, umbrele plopilor sunt întunecate şi lungi, foarte lungi, nespus de lungi, încât câmpia pare burta unei zebre adormite care respiră rar, foarte rar, din ce în ce mai rar…” 

Giorgioni, Remus Valeriu - Cei șapte morți uriași

 

Giorgioni, Remus Valeriu - Cei șapte morți uriașiIa te uită, ce avem aici?...
Am în față, înșiruite pe masă, câteva mici obiecte aparent fără nici o valoare: vreo două șuruburi, cuie de beton, dibluri din plastic și din metal. Un creion de tâmplărie GRABER (absolut indispensabil unuia care lucrează la framing), pe care scrie ATLANTIC CITY și un număr de telefon – pe o parte. Pe cealaltă, tape tech www, tape tech. com., și alt număr de telefon. Îl încerc pe o foaie de hârtie, chiar asta pe care scriu, mâzgălesc puțin cu el... Scrie cam deschis, bun totuși de însemnat pe lemn cu el.

Radu-Lăzărescu, Mirela - Safir, George - Spre nicăieri (vol. II)

 

Radu-Lăzărescu, Mirela - Safir, George - Spre nicăieri (vol. II)— Lui Lazarescu i s-ar fi potrivit ca o mănușă cariera universitară. Biblioteca, scrisul, catedra. Îl şi văd uitându-se la ceas şi grăbind pasul spre bibliotecă, fiindcă e ora închiderii. Sau la o masă lipită de perete, cu lampa de petrol în faţa sa, răspândind un miros înţepător în cameră, făcând conspecte, sortând fişe, mototolind hârtii, trecându-şi nervos mâinile prin păr, ca până la urmă să şi le împreuneze după ceafă, lăsându-se moale pe speteaza din piele roasă a unui scaun robust, din stejar lăcuit, cu privirea aţintită pe icoana Fecioarei Maria cu pruncul în braţe...

Radu-Lăzărescu, Mirela - Safir, George - Spre nicăieri (vol. I)

 

Radu-Lăzărescu, Mirela - Safir, George - Spre nicăieri (vol. I)Acest roman, scris în 7 luni, pornind de la dorința firească a nepoatei Mirela Radu-Lazarescu de a vizita mormântul lui Uica Vasile, primul Mitropolit al restauratei Mitropolii a Banatului, și de a-i aprinde, la capul lui, o lumânare, e musai să apară. Am vrut să-l scoatem mai devreme, dar Nicolae Corneanu ne-a luat-o înainte, s-a dus la taica Vasile, fără să resimtă traumele pe care le-au lăsat, în urmă, faptele sale nebărbătești și, mai ales, nepreoțești, în ultimă instanță. „Eu am un cui în inimă”, spunea nepotul din Calacea, „şi cu ăsta o să şi mor. Că eu ştiu cine l-o nenorocit pe Uica: mitropolitul Corneanu! Şi nimeni nu scrie despre asta”.

Borchin, Mirela-Ioana - Punctul interior

 

Borchin, Mirela-Ioana - Punctul interiorS-au aşezat la o măsuţă, înghesuiţi pe o terasă, lângă peretele prăfuit al unei clădiri vechi, cu o mare parte din tencuială căzută şi sfărâmată printre tufe de buruieni. Doar umbrela de deasupra lor era nouă şi foarte colorată. Aveau atât de puţin loc, încât, aşa cum stăteau, faţă în faţă, păreau, de la o oarecare distanţă, doi îndrăgostiţi îmbrăţişaţi. Nu se opriseră din drum ca să consume neapărat ceva. Îngheţatele pe care le comandaseră erau doar un pretext pentru a se mai odihni după o plimbare lungă şi obositoare. S-au înţeles să se vadă într-un loc retras, nu doar din teama de a nu fi descoperiţi împreună, ci şi pentru a se putea bucura în voie unul de celălalt, evitând, în măsura posibilităţilor, intruziuni nedorite în intimitatea lor, pe care şi-o dăruiseră, în sfârşit, după multe amânări.

Ardelean, Liliana - Teutonul

Stătea acolo împietrit, de parcă-i luase Dumnezeu minţile. La propriu i le-a luat, fiindcă nu mai simţea nimic, decât un gol imens în propriul cap.
Mai erau trei până la el. Pe ceilalţi, pe toţi, deja i-au agăţat în ştreang şi se bălăngăneau ca nişte limbi de ceasuri stricate, de vechi ce erau. Vântul bătea des-tul de tare, ca şi când ar fi fost supărat că i s-a dat de lucru, să-şi consume energia hâţânând acele trupuri, atârnate cu funie grosolană, de creanga câte unui co-pac. Fiecare de alt copac. Aşa că, el, vântul, cu, sau fără voie, trebuia să-şi facă treaba. Hâţa-mâţa, hâţa-mâţa, încoace şi încolo. >>>

Marcu, Constanța - Tata Domnu'

 

Constanța Marcu - Tata Domnu'16 decembrie 1989, ora 13. Nunta fiicei domnului contabilul şef de la Spumotim.
Muzica şi versurile lui Gavriil Muzicescu îmi răscoleau, în minte, legătura de foi scrise, cu texte muzicale, rămasă de la tata şi bunicul meu. Stăteam în dreapta mirilor, lângă rudele şi prietenii lor, singură.
Era cu câteva ore înainte de a se schimba istoria.
M-au învăţat să citesc Corinteni, capitolul treisprezece. Ştiam pe de rost îndemnurile care descifrează esenţa.
Preotul şi naşii puneau pirostriile pe capul mirilor, cununi de martiraj, de fapt, pe care nu le poţi duce în viaţă fără iubire. Mi le scrisese tatăl meu, pe o fâşie de hârtie lunguiaţă, să ocupe cât mai puţin spaţiu şi să o port acolo unde ştiu.

Ardelean, Liliana - Visul ultimei ursitoare

 

Pe Lady, nume de alint care i l-a dat Mike odinioară, a ajuns-o trecerea multor ani peste zilele ce i-au fost dăruite.
Când îşi privea chipul în oglindă, îi venea să se prezinte politicos, aşa cum se cade să facă cineva care are cei şapte ani de-acasă, acelei persoane necunoscute, care s-a ivit înaintea ei pe nepusă masă, zămislită peste noapte, în prea mare grabă, din neant. (fragment)

Ardelean, Liliana - Stele în infern

 

De câteva zile femeia sta fără de reacţie, nemişcată în balansoarul de pe terasă. Noroc că era vară. Poate că, şi dacă nu era, tot n-ar fi simţit frigul, sau ploaia, sau ninsoarea. Peste ea ninsese amarul şi dezamăgirea fără de capăt. O ţinea împietrită, fără să se mişte. Doar din când în când tresărea scurt, spasmodic, ca şi când ar fi trecut-o frisoane. (fragment).

Ardelean, Liliana - Viețile sufletului

 

Pe cerul îmbujorat de apropierea apusului, a apărut proiectat în zenit, mult prea viu, chipul cel drag. Nick, Nick al ei îi zâmbea cu zâmbetul lui cel şăgalnic dar negrăit de blând, care te dezarma, îţi încălzea sufletul, alunga Harpiile, te oblojea de toate răutăţile pământului, îţi dădea putere şi suflu, şi încredere, şi dor de viaţă şi de frumos, îţi făcea sufletul să tremure precum coarda de liră în mâna muzelor olimpiene. (fragment). 

Scriitorii și Internetul

...

Micea Pora

"Legătura  mea  cu  internetul, admitând  că  sunt  şi  scriitor, este  în  primul  rând  una  de  necesitate. Nu  aş  putea  fără  acest  mecanism  extraordinar  să  întreţin  legături  rapide, constante, cu  prieteni, reviste, tot  felul  de  bârfitori,  unii  chiar  cu  haz, să  fiu  cât  de  cât  la  curent  cu  ce  se  mai  scrie,  se  mai  spune,  cu  prioritate  în  lumea  literară. 

Dan Florița-SeracinApariţia internetului, a celui mai important nou mijloc de comunicare, a revoluţionat literalmente într-un timp extrem de scurt lumea. Scriitorimea s-a dorit curând implicată în fenomen, sedusă de facilitatea inimaginabilă, până mai deunăzi, a răspândirii literaturii.
Ion Pachia-TatomirescuO mulţime de „unghiuri de fugă“ înrăzărit-semantică este de aşteptat a se releva dinspre binomul tradiţional („clasic“ / „postmodernist“) – modern („modernist“, „avangardist“ „transmodernist“ etc.), desigur, prin binevenita „anchetă“ despre relaţia Scriitor-Internet...
Cristian ContrașÎntr-o bună dimineață, când poetul orășelului nostru se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, își dădu seama că lumea din jurul lui s-a schimbat. Când a ajuns la ziarul de mic tiraj la care lucra, directorul l-a chemat în biroul lui și i-a spus că nu mai are nevoie de el. 
Liliana ArdeleanMă întrebaţi despre relaţia mea cu internetul. Poate cel mai adecvat răspuns este faptul că am fost pentru o vreme directorul editorial pentru România al editurii on-line Globus, din S.U.A.  De la bun început am considerat că internetul poate constitui o poartă de relansare a literaturii, în special către tineri.
Constantin-Tufan StanConstantin-Tufan Stan - Internetul, una dintre minunile tehnologiei informaţionale contemporane, a devenit un instrument de lucru indispensabil pentru orice cercetător care se respectă, invitând la fascinante incursiuni în spaţiul bibliotecilor virtuale. 
Constanța MarcuConstanța Marcu - Anul 2003 a fost anul în care am început să  descopăr (cu multă insistenţă şi răbdare, ce-i drept) binefacerile uimitoare ale lumii virtuale. Începusem să lucrez la Acoperământul (Jurnalul închipuit al Mariei de Mangop), Editura Augusta Artpress, 2004.
Eugen DorcescuEugen Dorcescu - Cu mulţi ani în urmă, prin 2000, cred, Duşan Baiski m-a anunţat că, într-un impuls de gentileţe colegială, postase pe Internet una din cărţile mele – Pildele în versuri (Editura Marineasa, 1998).
Ion Marin Almăjan

Etnografie

Vizitatori Banaterra

Display Pagerank