Poezie

Fernando Sabido Sánchez - Poemas - Poeme

Traducción al rumano: Eugen Dorcescu

Prefacio (en ingles): Mirela-Ioana Borchin

Jurca Rovina, Ion - Ospățul solemn

Jurca Rovina, Ion - Ospățul solemnCumpănit în mişcări, cu gestul domol şi vorba reţinută, care se incendiază arareori, dar arde cu intensitate în discuţii reciproc pasionale, Ion Jurca Rovina este, acum, nu doar autorul unor volume, ci al unei ample scrieri, fixând repere statornice în roman şi povestire, în lirică şi dramaturgie. Plasarea şi glisarea în zone de creaţie diversă nu mai poate reprezenta o surpriză la un scriitor de tenacitatea şi talentul lui Ion Jurca Rovina.

Dorcescu, Eugen - Nirvana - Cea mai frumoasă poezie

 

Dorcescu, Eugen - Nirvana - Cea mai frumoasă poeziePoet, prozator, eseist, lingvist, traducător din limbile franceză şi spaniolă, editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi cetăţean de onoare al Timişoarei, Eugen Dorcescu s-a născut în 18 martie 1942 la Târgu Jiu, ca fiu al soţilor Eugeniu şi Alexandra Berca, ambii învăţători. Sub influenţa părinţilor şi, mai târziu, graţie şcolii temeinice pe care a urmat-o cu seriozitate, şi-a însuşit respectul pentru valorile perene, care i-au marcat existenţa. Opţiunea pentru calea spirituală, singura adecvată idealurilor sale, s-a cristalizat în cursul studiilor liceale. După ce, în 1961, a absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti”, din Craiova, a continuat să aprofundeze cunoaşterea ştiinţelor umaniste la Facultatea de Filologie din Timişoara, unde a găsit în dascălii dintâi ai Universităţii, dar şi în unii colegi, oameni capabili să îi menţină vie pasiunea pentru carte, în formele clasice ale culturii, şi să îi rămână aproape în ascensiunea sa, într-o durabilă amiciţie intelectuală. Tot la Universitatea din Timişoara şi-a cunoscut soţia, pe Olimpia-Octavia Berca. Strălucită absolventă a aceleiaşi facultăţi de filologie, cercetătoare cu importante contribuţii în stilistică, în istoria şi în critica literară, Olimpia-Octavia Berca i-a fost mereu alături într-un destin uman, profesional şi artistic, asumat în modul cel mai elevat cu putinţă.

Bălan, Gheorghe - N-am știut să sting un trandafir

 

Bălan, Gheorghe - N-am știut să sting un trandafirGHEORGHE BĂLAN (18.06.1947, Dealu Lung, j. Vrancea-31.05.2003, Chizătău, comuna Belinţ, j. Timiş), poet, grafician, pictor decorator, ajunge cu familia în 1950 la Chizătău, unde frecventează şcoala primară (1954-1958), iar la Belinţ, şcoala elementară (1958-1961), apoi 2 ani Liceul Teoretic Hunedoara (1961-1963), de la care se transferă la Şcoala Profesională Comercială de Artă Decorativă din acelaşi oraş (1963-1965). Un an (1971-1972) şi un trimestru (1972) urmează Şcoala de Pădurari din cadrul Liceului Silvic Timişoara. Practică meseria de pictor decorator în oraşele Alexandria, Hârşova, Timişoara (1965-1971) şi Hunedoara (1973-1977). 

Galetaru, Geo - Mesagerul obscur

Geo Galetaru - Mesagerul obscurEmoţie aruncată-n aer
Pe sub pini mohorâţi
Şi apeducte ruinate de gloria lumii
Acelaşi rictus împământenit în catedrale vechi
Aceeaşi peregrinare cu palmele lipite de cer
Unde e cifrul frunzei victorioase
Cu care îmblânzeam verile din necrologul altruist
Cineva plantează surâsuri la marginea ninsorii
Emoţie aruncată-n aer
Tu alungi fapta care te ţine prizonier
O emulaţie de zile mari printre greieri taciturni
Cândva moartea va avea culori nesupuse
Un popas în declinul recognoscibil al crinului

Berca, Olimpia - Din literatura timișoreană

 

Berca, Olimpia - Din literatura timișoreană

Ceea ce trezeşte interesul, încă de la primele pagini ale cărţii semnate de Mihai Murariu – Mare nostrum, postfaţă de Paul Eugen Banciu, Editura Hestia, Timişoara, 2012 – , este o intensă şi fecundă preocupare pentru istorie, văzută, pare-se, nu doar ca o înşiruire de fapte, recuperabile raţional, explicabile şi relatabile logic şi cursiv, eventual cu agrementul ficţiunii, ci şi, poate mai ales, ca o impenetrabilă şi, deseori, devastatoare stihie. Tema, majoră şi pretenţioasă în sine, are meritul de a fi oarecum inedită, în concertul prozei tinere actuale. În plus, autorul reuşeşte, cu pricepere, să transforme, în derularea textului, subiectul istoric în pretext de meditaţii asupra destinului uman, asupra permanentei confruntări dintre individ şi încercările la care îl supune mersul vremurilor. 

Panțiru, Marinela - Pă gostîie

 

Panțiru, Marinela - Pră gostîie

Îmboldită de neastâmpăratul Vasile Barbu, omul-orchestră din Uzdin, veritabil ferment al vieţii culturale din zonă, Marinela Panţiru cutează, „adunându-se” în această plachetă, să iasă în lume.  Şi bine face, învingându-şi, astfel, temerile şi ezitările, sub oblăduirea aceluiaşi „baron” uzdinean. Semnatara volumului de faţă se alătură unui şir de „bravi bărbaţi”, ar spune Cornel Ungureanu, cei care, prin poezia în grai, au pus umărul la redescoperirea satului bănăţean, vestind întoarcerea acasă. Cu deosebire azi, când tăvălugul globalizării ne aruncă în alertă identitară, astfel de iniţiative, prezervând zestrea locală sub flamura regionalismului cultural, se cuvin salutate şi apărate. (...)

Colectiv - E ca durerea mea s-o-mpac (antologie)

 

 

Colectiv - E ca durerea mea s-o-mpac (antologie)Se pot spune multe despre Festivalul internațional de poezie „Drumuri de spice“ de la Uzdin, acum după 20 de ani când, noi toți, organizatorii ne-am învățat că iluzile, ostenelile și așteptările au totuși un viitor real, că marii noștri poeți ai limbii române au venit la Uzdin pentru că noi eram aici și-i – așteptam! Căci prin forța, puterea și strălucirea sa, festivalul „Drumuri de spice“ a devenit un adevărat festival al poeziei românești unde sufletul vibrează. Unde simțurile sunt teribil de încordate și unde poezia românească trăiește clipele ei de fericire.

Barbu, Vasile - Șî zdrăngănie șî scîrțîie șî flioandără

 

Barbu, Vasile - Șî zdrăngănie șî scîrțîie șî flioandărăȘi-ai cu visu mieu potaie
Dã mi-l ștrofoieșci într-una
Șî-l închidzî în șciucauz
ca dân iel să nu măi ies.

Și-ai cu dorurilie mielie
zogonice-n patru zări
Șî li-e vâtâpieșci în cufăr
Ca io șî măi mult să sufăr.
 
Și-ai cu durerilie dân piept
Și-e îmi mașină puceria
Dă li-e tăt bolgieșci întruna
Sã n-am ruștuc calumia.
 
 

Leonte, Mihai - Armonii majore


 
Mihai Leonte - Armonii majoreCel care scrie încearcă să-şi deschidă sufletul pentru a spune lumii ce gândeşte, ce a învăţat, ce ştie cât de cât. De fapt, încearcă să împărtăşească din experienţa sa. Scrisul este un fel de avere ascunsă şi cel care scrie are dorinţa să ştie şi alţii ce a fost şi cum a fost în vremea când a trăit. Desigur că nu toţi au un har deosebit, dar încercările nu trebuie evitate.

Leonte, Mihai - Mirajele albastre

 
Mihai Leonte - Mirajele albastreCând vei răsfoi paginile acestui volum, vei păşi  în sufletul şi viaţa mea. Sigur nu vei găsi totul despre mine, nu pentru faptul că nu am dorit să vă dau totul, ci pentru că nu am reuşit să scriu totul aşa cum aş fi vrut. Prin asta înţelegându-se că nu mi-am găsit cele mai potrivite cuvinte, prin care să redau simţirile mele sufleteşti. Am scris doar ce am văzut, şi nu vreau să scriu ficţiuni.
 

Leonte, Mihai - Agate magice

 

Leonte, Mihai - Agate magiceContactul cu poetul Mihai LEONTE, si ale sale ,,Agate magice” este binevenit, noi, cititorii, câştigând prin aceasta, nu numai o mare bogăţie de informaţii, de momente de meditaţie şi spirit. Dar, ceea ce este mai preţios, pătrundem, astfel, în acel sanctuar intim al gândurilor proprii unui om cum este Mihai LEONTE, care prin exemplul personal de competenţă, cultură, de integritate morală, şi-a adus contribuţia la sporirea tezaurului făurit de omenire în poezie, şi care va fi ,,recompensat” de noi, cititorii printr-o nouă, autentică şi sperăm viitoare inspiraţie. 
 

Chira, Pătru - Drumuri medvășăne

 

Pătru Chira - Drumuri medveșăneÎn cele 27784 de zile de viaţă care, cu trudă şi cu şansă le-am strâns, am trecut prin multe situaţii prevăzute şi neprevăzute pe care le-am depăşit cu succes, dovadă că mă aflu şi în prezent viu şi sănătos.

În timpul anilor tineri, ducând o viaţă cumpătată, cea mai mare pasiune era cititul: nu mai ştiu câte cărţi am lecturat, dar cred că au fost câteva biblioteci bune. De la fiecare autor parcurs am învăţat câte ceva, poezia fiind una dintre preferinţe. Am asimilat mult şi am uitat destule.

Scriitorii și Internetul

...

Micea Pora

"Legătura  mea  cu  internetul, admitând  că  sunt  şi  scriitor, este  în  primul  rând  una  de  necesitate. Nu  aş  putea  fără  acest  mecanism  extraordinar  să  întreţin  legături  rapide, constante, cu  prieteni, reviste, tot  felul  de  bârfitori,  unii  chiar  cu  haz, să  fiu  cât  de  cât  la  curent  cu  ce  se  mai  scrie,  se  mai  spune,  cu  prioritate  în  lumea  literară. 

Dan Florița-SeracinApariţia internetului, a celui mai important nou mijloc de comunicare, a revoluţionat literalmente într-un timp extrem de scurt lumea. Scriitorimea s-a dorit curând implicată în fenomen, sedusă de facilitatea inimaginabilă, până mai deunăzi, a răspândirii literaturii.
Ion Pachia-TatomirescuO mulţime de „unghiuri de fugă“ înrăzărit-semantică este de aşteptat a se releva dinspre binomul tradiţional („clasic“ / „postmodernist“) – modern („modernist“, „avangardist“ „transmodernist“ etc.), desigur, prin binevenita „anchetă“ despre relaţia Scriitor-Internet...
Cristian ContrașÎntr-o bună dimineață, când poetul orășelului nostru se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, își dădu seama că lumea din jurul lui s-a schimbat. Când a ajuns la ziarul de mic tiraj la care lucra, directorul l-a chemat în biroul lui și i-a spus că nu mai are nevoie de el. 
Liliana ArdeleanMă întrebaţi despre relaţia mea cu internetul. Poate cel mai adecvat răspuns este faptul că am fost pentru o vreme directorul editorial pentru România al editurii on-line Globus, din S.U.A.  De la bun început am considerat că internetul poate constitui o poartă de relansare a literaturii, în special către tineri.
Constantin-Tufan StanConstantin-Tufan Stan - Internetul, una dintre minunile tehnologiei informaţionale contemporane, a devenit un instrument de lucru indispensabil pentru orice cercetător care se respectă, invitând la fascinante incursiuni în spaţiul bibliotecilor virtuale. 
Constanța MarcuConstanța Marcu - Anul 2003 a fost anul în care am început să  descopăr (cu multă insistenţă şi răbdare, ce-i drept) binefacerile uimitoare ale lumii virtuale. Începusem să lucrez la Acoperământul (Jurnalul închipuit al Mariei de Mangop), Editura Augusta Artpress, 2004.
Eugen DorcescuEugen Dorcescu - Cu mulţi ani în urmă, prin 2000, cred, Duşan Baiski m-a anunţat că, într-un impuls de gentileţe colegială, postase pe Internet una din cărţile mele – Pildele în versuri (Editura Marineasa, 1998).
Ion Marin Almăjan

Etnografie

Vizitatori Banaterra

Display Pagerank